Parlamentari pentru o zi

Într-o vineri, se întâmpla să fie exact după ziua mea, m-am întâlnit cu o oportunitate probabil unică de a efectua turul Camerei Deputaților și a Senatului, înstituții aflate în cadrul celei mai mari clădiri din Europa și a doua din lume: Palatul Parlamentului. Mi-ar fi greu să spun acum ce anume m-a impresionat în mod special deoarece e greu să aleg, dar țin să menționez aici sălile de plen ale Camerei Deputaților – pe care o văzusem doar la televizor în cadrul adunărilor generale – și a Senatului care avea verdele ca și culoare predominantă, aceasta fiind și culoarea reprezentativă a Senatului României.

    Cred ca am petrecut în jur de 4 ore pe holurile și în sălile imensei instituții, dar timpul a trecut fără ca eu să îmi dau seama, surprins fiind de noutățile care tot continuau să vină. Un lait motiv observat a fost acela că aproape in fiecare încăpere, ceea ce era pe tavan era reprezentat și sub formă de mozaic din marmură pe podea.

    Un alt element care mi-a atras atenția a fost acela că Palatul Parlamentului este construit de români cu materiale românești. Fiecare piesă de marmură, draperii, covoare sunt fabricate în diferite colțuri ale țării, ceea ce ar trebui să trezească și mai puternic sentimentul de mândrie din fiecare român. În ceea ce privește covoarele, demn de a fi precizat mi se pare faptul că acestea au fost țesute pe loc, în încăperea în care urmau să fie folosite, fiind de o mărime și greutate enorme.

    Piesa de rezistență, ca să spun așa,  a acestei vizite a fost aceea că am avut parte de un tratament special față de ceilalți turiști având privilegiul de a vizita și biroul Președintelui Senatului – Călin Popescu Tăriceanu. Despre acea cameră știm că inițial era destinată lui Nicolae Ceaușescu, însă acesta nu a putut niciodată să o folosească, motivele fiind arhicunoscute.

    În final, mă declar fericit și norocos deoarece am avut această șansă și mă gândesc că poate într-o zi, voi fi eu cel care prin funcția deținută în Parlament să le pot oferi altor copii șansa pe care am avut-o eu.   

Început de an școlar

Pentru a doua oară deja, mă aflam în curtea Colegiului Național „Emil Racoviță” din Iași. Cu întârziere ajunsesem și eu printre ai mei colegi așteptând să se termine o dată cu discursurile si tot ce trebuia să se întâmple ca să pot ajunge, la umbră, în clasă. Probabil că vă întrebați de ce „cu întârziere”... Păi traficul spre Bucium a fost infernal. Efectiv am coborât din autobuz pentru că ajungeam mai repede pe jos. Norocul meu a fost că nu am mers singur, fiind însoțit de alți doi prieteni.
Așteptările au fost mari. Îmi făcusem o groază de promisiuni și de planuri, care mai de care mai ambițioase. Pe o parte din ele am reușit să le realizez, altele au rămas pe o „dată viitoare”. Poate că de asta consider că prima zi de școală este și cea mai frumoasă zi din acel an: pentru că în acea zi totul pare posibil și probabil că tot în acea zi ai cea mai puternică motivație.

Excursie Brașov

La final de clasa a 9-a, am reușit să organizăm (ce-i drept, meritele nu îmi aparțin mie) o excursie la Brașov. O excursie de 4 zile și 3 nopți care pot spune cu mâna pe suflet că au fost memorabile.
Ce am vizitat? Păi din traseul nostru turistic au făcut parte: Canionul 7 Scări, Castelele Peleș și Bran, Cetatea Râșnov și desigur că nu poți spune că ai mers în Brașov fără a fi vizitat Prima Școală Românească și Biserica Neagră.
Unde am stat? Un mare atu al acestei excursii a fost faptul că am stat liniștiți și singuri la o pensiune ce era numai a noastră. Pensiunea Vrinceanu Ianis ne-a oferit oportunitatea de a ne pregăti singuri masa, de a face grătar și de a ne petrece timpul exact așa cum am dorit.
În încheiere, doresc să mulțumesc persoanelor fără de care această excursie nu ar fi fost posibilă și sper că nu va fi ultima experiență de acest gen.

Joculețe

Mâine la ora de informatică se va prezenta ultimul joc al ultimei grupe ce a fost realizat pe post de teză. Pe acesta nu îl voi putea însă vedea deoarece voi absenta la cursurile de mâine dorind să îi fiu alături fratelui meu la cursul festiv de absolvire a facultății. Însă sunt convins că și acela va fi la fel de grozav precum celelalte. Toate echipele au făcut o treabă extraordinară și au făcut tot ce le-a stat în putere să iasă un joc bun. Și chiar a ieșit.
Am văzut jocuri create folosind diferite tipuri de grafică: jocuri de tip text, făcute in graphics2.h sau SDL (jos pălăria) și din experiență vă spun că nicio metodă nu e ușoară fiecare având avantajele și dezavantajele ei.
Jocul realizat de echipa mea (eu, Sara și Cătălin) este un joc de tip pacman realizat in graphics2.h. A necesitat o grămadă de muncă și foarte multă documentare. Am ales să facem totul calculând pixel cu pixel, Cătălin a reușit să implementeze și teste de coliniaritate care au ajutat la ciocnirile dintre pacman si ziduri sau monștrii.
Și ca să închei voi spune că am rămas plăcut impresionat de aceast mod de a da teza, de ce s-a realizat per total și desigur de jocul pe care l-am realizat noi. Dacă vă interesează jocurile noastre, trimiteți un mesaj și vi le trimititem imediat.

La teatru și despre teatru

Zilele trecute am fost împreună cu clasa și domnul diriginte la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" pentru a viziona piesa de teatru "O scrisoare pierdută" după I. L. Caragiale. Spun "după" deoarece nu a fost varianta clasică pe care o cunoaște toată lumea ci a fost o variantă modernizată a acestei piese. Mi-am propus să vă scriu aici părerea mea despre aceeastă piesă. Și ca la orice feedback voi începe cu părțile bune. În primul rând mi-a plăcut faptul că în spatele scenei era un ecran pe care era prezentată intrarea în clădirea în care se desfășura acțiunea astfel încât spectatorii știau exact când, cum și de unde au apărut personajele aflate în scenă. O altă chestie interesantă mi s-a părut faptul că actorii au coborât de pe scenă printre spectatori și au încercat să îi transforme pe aceștia (cu succes) în alegători.
Pe de altă parte, modernizarea piesei nu mi s-a părut ok, deoarece o piesă clasică pentru a putea fi înțeleasă pe deplin trebuie lăsată în epoca în care a fost scrisă, în acest caz secolul XIX. Ca să dau un exemplu, prin modernizarea piesei și aducerea ei în secolul XXI, nu se mai înțelege de ce ar fi fost o așa dramă pentru Zoe să se afle despre acea scrisoare în condițiile în care în acești ani "ziarele de scandal" publică tot felul de povești despre tot felul de aventuri ale persoanelor cunoscute de majoritatea populației. Cum spuneam și azi la ora de română: Dacă vrei să prezinți o piesă modernă, creează tu una, nu modifica capodoperele artei teatrale.
O altă problemă a fost că s-a vorbit încet. Ca să fiu sincer nu pot să înțeleg cum de s-a întâmplat asta, deoarece vorbitul pe scenă astfel încât să audă toți spectatorii este o regulă de bază a teatrului pe care am învățat-o și eu și am încercat pe cât posibil să o respect atunci când eram pe scenă.
Cam astea au fost impresiile pe care am vrut să vi le împărtășesc azi. În caz că sunteți curioși voi atașa acestei poze 2 imagini cu mine: una în calitate de spectator și una în calitate de actor al piesei de teatru. Mai multe poze puteți găsi aici sau în acest album.

De ce?

De ce mi-am făcut blog? Hmm, asta chiar e o întrebare bună. Probabil că ar trebui "să-l învinovățesc" pe domnul diriginte pentru asta! Sau poate nu deoarece eu sunt oarecum genul căruia îi place să pălăvrăgească. Așa că dirigul nu a făcut decât să-mi vâre o idee ce pare a fi genială in cap sub formă de temă la TIC.
Ca să fie treaba și mai bună și ca să stiți pe cine citiți mi-am zis "Vlad, e timpul să spui si tu oamenilor ăștia cine ești tu și ce e de viața ta". Păi numele meu complet este Angheluș Ionuț-Vlad (de cele mai multe ori lumea crede că sunt Vlad-Ionuț si eu chiar țin destul de mult la ordinea asta din buletinul meu) și sunt elev în clasa a IX-a la Colegiul Național "Emil Racoviță" din Iași. Sunt originar din comuna Belcești si stau la Centrul de Excelență din cadrul C.S.C. Bucium datorită unui program foarte frumos si productiv al D.G.A.S.P.C. Iași, program ce a împlinit în această primăvară 11 ani de existență.
Din păcate ar trebui să mă opresc aici cu scrisul pentru azi deoarece mâine am o teză la mate pentru care AR TREBUI să mă pregătesc. Dar oare voi face asta? Rămâne de văzut. See ya! :)